Lui Marin Sorescu
Si trebuia sa poarte un nume,
Prin lumea lui Shakespeare, ca Hamlet si Lear,
Dar pentru actori ce rost are
un nume,
Cand viata-I satira, poemul delir…
Cand ceasul pe moarte si-a dat rasuflarea,
Luceafarul noptii s-a scurs pe pamant,
L-a reanviat cu piatra cu marea,
Printr-o minune ce-I zicem, cuvant…
El trebuia sa poarte un nume,
De-aceea i-am dat o raza din noi,
Plecat pe o clipa in lumea de glume,
Sperand sa revina candva inapoi…
1997
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu