luni, 3 aprilie 2017

emanuel iacob



ULTIMUL SOLDAT



Sunt ultimul soldat, si fara rost,
Uitat de vremuri stau pe metereze,
Si ma intreb acum, din tot ce-a fost,
Ce va mai fi, si ce-are sa urmeze…

Neancetat cu gandul tot la tine,
Alerg sa te privesc si sa ma-nchin,
L-a tot ce-a fost odata pentru mine,
Din negura, un strop de presenin…

Sunt obosit de-atata truda multa,
Caci pietrele le-am sfaramat in pumni,
Priveste-ma iubito si asculta,
Balada neuitarii din strabuni…

Am plans cand m-au ucis de-atatea ori,
Si-am vrut sa fiu copilul de-altadata,
Dar m-au trezit miresmele de flori,
Si clopotul ce-a inceput sa bata…

Sunt ultimul soldat de la hotar,
Si piatra ma cunoaste de milenii,
Sunt ultimul romantic din bazar,
Cosasul nemilos al buruienii…

Si arma-I ruginita de uitare,
Iar gloantele s-au dus la rugaciuni,
As vrea sa vii aici  de sarbatoare,
Sa asteptam pierdutele minuni...



                                   2001

Un comentariu: