emanuel iacob

     DOR

                                                           Grupului Ilaşcu

Mi-am îngropat odată dorul,

În volburatul nostru Prut,

Şi am pornit prin sârmi ghimpate,

Ca un pribeag necunoscut…

Şi în Tiraspolul uitării,

Mi-au pus o armă rece-n piept,

M-au răstignit în lanţuri negre,

Cei care nu au nici un drept…

Am stat în cuşca bolşevică,

Gândind mereu la ai mei fraţi,

Cu dorul rupt hain din ceruri,

Şi dus pe lacrimi în Carpaţi…

Am tremurat în nopţi de gheaţă,

Cu sufletul bolnav de dor,

Şi fără nici o judecată,

M-au condamnat român să mor…

Am început să spun în şoapte,

Povestea mea de dor cu dor,

Şi-am  fluturat printre zăbrele,

Uitatul nostru tricolor…

Şi de va fi să sece Prutul,

De va veni şi iarna grea,

Eu nu mă ştiu străin în lanţuri,

Mă ştiu  român în ţara mea!

2010