emanuel iacob

                           REGĂSIRE

Te mai aştept în vechea gară,

Pierdută între nord şi sud,

Şi  ne e dor de primăvară,

Şi de  eternul verde crud….

Te mai mai aştept albit de noapte,

Uitând de ceasul meu final,

Şi mă gândesc pierdut în şoapte,

La seara ultimului bal…

Te mai aştept pierdut în rime,

Ca şi poetul cel uitat,

Pierdut în cărţi şi în vechime,

Sunt  veşnicul îndoliat…

Te mai aştept umil din fire,

Visând la ochii tăi pierduţi,

Şi mă întreb cum din iubire,

Rămas-am doi necunoscuţi…

Te mai astept in vechea gara,

Eu vinovatul de servici,

Cu un crampei de primavara,

Noi, actualii fosti amici …

Te mai astept in vechea gara,

Pe un peron infrigurat,

Si ploua pentru-ntaia oara,

Intr-un etern meschin pacat…

2010