Colinde printre gloante
E noapte-n Timisoara, si clopotele suna,
Si cerne peste noi cu mii de dalbe flori,
Iti scriu cu lacrimi calde maicuta mea cea buna
Un prea frumos colind, ca sa-l primesti in zori…
Dar sufletu-mi jeleste indurerat si trist ‘
Aievea-I o icoana ce plange intre arme,
Azi poate-I bucuria ca inca mai exist,
Si poate ca-I suspinul atator mii de mame…
E noapte-n Timisoara, si totusi e lumina,
Ma rascoleste insa un singur gand de dor,
Caci eu tot mai astept la noapte c-o sa vina,
Un Mos Craciun din veacuri cu libertatea-n zbor…
Dar sufletu-mi jeleste inrourat si trist,
Aievea-I o icoana ce plange intre arme,
Azi poate-I bucuria ca inca mai exist,
Si poate ca-I suspinul atator mii de mame…
Mi-e dor de tine mama, si arma-I tare rece,
Si sunt atatia morti in sfinte catedrale,
Cand vad in fata mea cum nebulos se trece,
Cu tancuri si otele pe inimi si petale…
2000
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu