NEUITARE
Spre casa veche
si darapanata,
Ce-aievea mi pare
un castel,
Te vad cum stai
pe prispa-ngandurata,
Si-mi zici de
prin batrani, un cantecel...
Nu te-am uitat,
si merg pe-acea carare,
Pierdut prin ani,
prin neguri si tarziu,
Acum la ceas de
mare sarbatoare,
Sa te revad, sa
plang si iar sa stiu…
Ti-as da acum din
anii mei din veac,
O clipa de
eternitate absoluta,
Si-as vrea ca sa-ti
gasesc pierdutul leac,
Din vremea
neuitarii cea tacuta…
Si prin comori de
alinari furate ,
As vrea sa poti
din nou sa mai renasti,
Si sa ajungi
de-acolo de departe,
Sa fim cu toti la
masa cea de Pasti…
2002
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu