emanuel iacob

                                 BATRANUL

Prea garbovit te vad trecandu-ti anii,

Si intristat cu ochii tai  cuminti,

Astept sa-mi spui povestea din cazanii,

Din veacul tau, pierdut prin suferinti....

As vrea sa stiu cum ai trecut prin toate,

Sa consemnez in tristul meu poem,

Acum cand stiu ca inca se mai poate,

Sa uiti, sa-ngropi, statornicul blestem....

Uitat demult, tu tot mai duci povara,

Si ranile te dor si s-au deschis,

Dar an de an te-alina primavara,

Cu flori de mar, pe parul tau cel nins…

                                  

                                     2002

emanuel iacob

Colinde printre gloante

  

E noapte-n Timisoara, si clopotele suna,

Si cerne peste noi cu mii de dalbe flori,

Iti scriu cu lacrimi calde maicuta mea cea buna

Un prea frumos colind, ca sa-l primesti in zori…

Dar sufletu-mi jeleste indurerat si trist ‘

Aievea-I o icoana ce plange intre arme,

Azi poate-I bucuria ca inca mai exist,

Si poate ca-I suspinul atator mii de mame…

E noapte-n Timisoara, si totusi e lumina,

Ma rascoleste insa un singur gand de dor,

Caci eu tot mai astept la noapte c-o sa vina,

Un Mos Craciun din veacuri cu libertatea-n zbor…

Dar sufletu-mi jeleste inrourat si trist,

Aievea-I o icoana ce plange intre arme,

Azi poate-I bucuria ca inca mai exist,

Si poate ca-I suspinul atator mii de mame…

Mi-e dor de tine mama, si arma-I tare rece,

Si sunt atatia morti in sfinte catedrale,

Cand vad in fata mea cum nebulos se trece,

Cu tancuri si otele pe inimi si petale…

                                                    2000

emanuel iacob

ASTEPTARE

De unde sa te iau iubito,

Frumoasa mea de nicaieri,

Te-as cauta in armonia,

Nevinovatei primaveri…

Am sa ma-ntorc pana in vara,

S-ti dau sarutul inapoi,

In vechea si straina gara,

Sub ploaia nesfarsitei ploi…

Dar trenul parca nu mai vine,

Si anotimpurile dor,

De unde sa te iau, iubito,

Eterna-n timpul pieritor…

                          1999

emanuel iacob

LUI ADRIAN PĂUNESCU

    Şi de va fi să strig în locuri goale,

    Şi de va fi să plâng al tău poem,

    Am să mă-nchin umil Măriei Tale,

    Ca într-un vers pierdut într-un blestem…

Se-nchină cu jale la tine Carpaţii,

Şi codrii pornesc în marş triumfal,

A noastră-i durerea, te plâng astăzi fraţii,

Te plânge cu jale bătrânul Ardeal…

Te plânge Moldova cu Ştefan Preasfântul,

Te plâng şi sihaştrii din patru pereţi,

Te plânge şi Oltul prea trist şi cuvântul,

Şi clopotul plânge uitat la Remeţi…

Cu toţii eram predispuşi la uitare,

Pierduţi pe la cozi, umili şi-ntristaţi,

Uitarăm poetul ce scrie-n spitale,

Uitarăm cu toţii că suntem şi fraţi…

Şi greu ne va fi de-acum înainte,

Să cerem iubire, să cerem blestem,

Prin roua de lacrimi şi râu de cuvinte,

Avem iubire şi totuşi… n-avem !

emanuel iacob

ULTIMUL SOLDAT

Sunt ultimul soldat, si fara rost,

Uitat de vremuri stau pe metereze,

Si ma intreb acum, din tot ce-a fost,

Ce va mai fi, si ce-are sa urmeze…

Neancetat cu gandul tot la tine,

Alerg sa te privesc si sa ma-nchin,

L-a tot ce-a fost odata pentru mine,

Din negura, un strop de presenin…

Sunt obosit de-atata truda multa,

Caci pietrele le-am sfaramat in pumni,

Priveste-ma iubito si asculta,

Balada neuitarii din strabuni…

Am plans cand m-au ucis de-atatea ori,

Si-am vrut sa fiu copilul de-altadata,

Dar m-au trezit miresmele de flori,

Si clopotul ce-a inceput sa bata…

Sunt ultimul soldat de la hotar,

Si piatra ma cunoaste de milenii,

Sunt ultimul romantic din bazar,

Cosasul nemilos al buruienii…

Si arma-I ruginita de uitare,

Iar gloantele s-au dus la rugaciuni,

As vrea sa vii aici  de sarbatoare,

Sa asteptam pierdutele minuni...

                                   2001

emanuel iacob

                   Lui Marin Sorescu

Si trebuia sa poarte un nume,

Prin lumea lui Shakespeare, ca Hamlet si Lear,

Dar pentru actori ce rost are un nume,

Cand viata-I satira, poemul delir…

Cand ceasul pe moarte si-a dat rasuflarea,

Luceafarul noptii s-a scurs pe pamant,

L-a reanviat cu piatra cu marea,

Printr-o minune ce-I zicem, cuvant…

El trebuia sa poarte un nume,

De-aceea i-am dat o raza din noi,

Plecat pe o clipa in lumea de glume,

Sperand sa revina candva inapoi…

                                        1997

emanuel iacob

De vorba cu istoricul Emanuel Iacob! - ROMANIAVIPPRESS

romaniavippress.com/de-vorba-cu-istoricul-emanuel-iacob/

emanuel iacob

IUBIRE, UCIGAS BLESTEM

Sunt obosit in suflet si suspin,

De-atata greu ce vine de departe,

Mi-e plina cupa iarasi de venin,

De vise si iluzii destramate…

Si de va fi sa ma-nteleaga dorul,

Si de va fi sa mor pe la chindie,

Sa ma jeleasca tremurand izvorul,

Si prea frumoasa mea din poezie…

Si dac-o fi sa mor in asta noapte,

Sa nu ma plangetei voi, ce m-ati urat,

Eu am crezut in versuri si in soapte,

si-asa voi crede chiar si in mormant...

Pe fila profanata de cuvinte,

Aievea vad monarhii care mor,

Si-as vrea sa stiu din ce Vulcan fierbinte,

Se trage azi, nefericirea lor…

Ma doare pieptul de atata chin,

Si inima mi-e piatra grea de moara,

Dar tu, iubito, ultimul suspin,

Sa re-ntregesti iubirea milenara…

Si din vulcanul care fierbe-n mine,

Va mai erupe poate, un poem,

Ce-l inchina-voi astazi pentru tine,

Iubirea mea, tu ucigas blestem…

2001

emanuel iacob

              CRACIUN DE PESTE PRUT

Privesc pe geam cum ninge peste tine,

Si vad copii cum vin de Mos Ajun.

Pribegi din timpurile sfinte musatine,

In cautarea bunului Craciun…

E-ntemnitat din nou fara de vina,

Sau poate-i vinovat ca e roman,

El n-are drept la vorba si lumina,

Veniti sa-l regasim pe Mos Craciun…

El a venit sa le aduca-n taina,

Copiilor basarabeni in dar,

Din saracia lui cate o haina ,

Si-un romanesc uitat abecedar…

Privesc pe geam cum ninge peste Prut,

Dar mosul nu mai vine prin troiene,

Si plang de dor, copil ca la-nceput,

Si lacrimile-au inghetat sub gene…

Voi vinovatilor straini fara de lege,

Va cer sa-l gratiati pe Mos Craciun,

Or vor veni copiii sa-l dezlege,

Si-i vor canta colinda de ajun…

In temnita cantam colinde sfinte,

Copii romani ce dreptul ne-am cerut,

Afara ninge iar peste cuvinte,

Si ninge in tacere peste Prut… 

2009                                 

emanuel iacob

                             Femeie…

Femeie, un adanc de ape,

Facut candva din mare truda,

Din care orbii sa se-adape,

Cu care surzii sa auda…

Femeie, cugetari meschine,

Inlantuirea unei firi,

In seri cu plans de mandoline,

Si cu parfum de trandafiri…

Femeie, lumanare stinsa,

In vijelia noptii crunte,

Femeie, dor de vara ninsa,

Si vara peste vara, punte…

                              

emanuel iacob

                           REGĂSIRE

Te mai aştept în vechea gară,

Pierdută între nord şi sud,

Şi  ne e dor de primăvară,

Şi de  eternul verde crud….

Te mai mai aştept albit de noapte,

Uitând de ceasul meu final,

Şi mă gândesc pierdut în şoapte,

La seara ultimului bal…

Te mai aştept pierdut în rime,

Ca şi poetul cel uitat,

Pierdut în cărţi şi în vechime,

Sunt  veşnicul îndoliat…

Te mai aştept umil din fire,

Visând la ochii tăi pierduţi,

Şi mă întreb cum din iubire,

Rămas-am doi necunoscuţi…

Te mai astept in vechea gara,

Eu vinovatul de servici,

Cu un crampei de primavara,

Noi, actualii fosti amici …

Te mai astept in vechea gara,

Pe un peron infrigurat,

Si ploua pentru-ntaia oara,

Intr-un etern meschin pacat…

2010

emanuel iacob

     DOR

                                                           Grupului Ilaşcu

Mi-am îngropat odată dorul,

În volburatul nostru Prut,

Şi am pornit prin sârmi ghimpate,

Ca un pribeag necunoscut…

Şi în Tiraspolul uitării,

Mi-au pus o armă rece-n piept,

M-au răstignit în lanţuri negre,

Cei care nu au nici un drept…

Am stat în cuşca bolşevică,

Gândind mereu la ai mei fraţi,

Cu dorul rupt hain din ceruri,

Şi dus pe lacrimi în Carpaţi…

Am tremurat în nopţi de gheaţă,

Cu sufletul bolnav de dor,

Şi fără nici o judecată,

M-au condamnat român să mor…

Am început să spun în şoapte,

Povestea mea de dor cu dor,

Şi-am  fluturat printre zăbrele,

Uitatul nostru tricolor…

Şi de va fi să sece Prutul,

De va veni şi iarna grea,

Eu nu mă ştiu străin în lanţuri,

Mă ştiu  român în ţara mea!

2010

emanuel iacob

IUBITO, NINGE PESTE BRAZI

Iubito, ninge peste brazi,

Şi sufletul mi-e îngheţat,

Mai caut ochii tăi cei calzi,

Şi gura ce ţi-am sărutat..

Iubito, ninge peste ţară,

Şi poate c-ai uitat de mult,

Speranţele de astă vară,

Şi începutul ne-nceput…

Şi poate că în vechi mansarde,

Aprinde-vom de la-nceput,

Nestinsul foc ce nu mai arde,

În taina sfântului sărut…

Şi poate versul să îngheţe,

Însingurat şi abătut,

Dar eu mă plimb străin prin pieţe,

Să te găsesc şi să te uit…

                                      2000